- meşteşúg
- s. n., pl. meşteşúguri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
meşteşúg
Look at other dictionaries:
meşteşug — MEŞTEŞÚG, meşteşuguri, s.n. I. 1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupaţie, îndeletnicire; meşteşugărie. 2. Ramură, disciplină (a ştiinţei, a artei); ştiinţă, artă, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate … Dicționar Român
meşteşugar — MEŞTEŞUGÁR, meşteşugari, s.m. Persoană calificată într un meşteşug (I 1); persoană care are (şi practică) un meşteşug; meseriaş. – Meşteşug + suf. ar. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MEŞTEŞUGÁR s. v. meseriaş. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
meşteşugos — MEŞTEŞUGÓS, OÁSĂ, meşteşugoşi, oase, adj. (înv. şi pop.) Iscusit, îndemânatic, abil. – Meşteşug + suf. os. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 meşteşugós adj. m., pl. meşteşugóşi; f … Dicționar Român
măiestrie — MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s.f. 1. Pricepere, iscusinţă deosebită; talent, dibăcie, artă. ♢ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârşirii unei opere literare sau de artă. 2. (înv.;… … Dicționar Român
meserie — MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii… … Dicționar Român
meşteşugi — MEŞTEŞUGÍ, meşteşugesc, vb. IV. tranz. (fam.) A efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere). ♦ tranz. şi intranz. A unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva). ♦ (Rar) A falsifica. – Din meşteşug. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
orfevrărie — ORFEVRĂRÍE, orfevrării, s.f. Meşteşugul creării obiectelor de artă aplicată, din metal preţios. ♦ Obiecte prelucrate prin acest meşteşug. ♦ Comerţ cu obiecte fine de aur şi de argint. [var.: orfevreríe, orfăurăríe s.f.] – Din fr. orfèvrerie.… … Dicționar Român
artificiu — ARTIFÍCIU, artificii, s.n. 1. Procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ♢ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă şi mai ingenioasă decât… … Dicționar Român
artizanat — ARTIZANÁT, artizanate, s.n. Meşteşug practicat cu artă. ♢ Produse de artizanat = produse lucrate artistic de către meşteşugari. ♦ Local, magazin în care se vând produse de artizanat. – Din fr. artisanat. Trimis de cata, 05.03.2004. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
meşterie — MEŞTERÍE, meşterii, s.f. (înv. şi reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însuşire (ascunsă) a unui obiect. – Meşter + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MEŞTERÍE s. v. abilitate,… … Dicționar Român
